Concertul Tudor Gheorghe

S-a intamplat la Sala Palatului,pe Victoriei,aproape de Odeon si de alte spatii destinate actiunilor culturale.

A fost mai mult decat un concert de muzica live.A fost o surpriza pentru toti spectatorii. Tudor Gheorghe ne-a pregatit un moment profund, mai mult pentru reflectia interioara.

A cantat melodiile lui Zavaidoc,unul dintre cei mai mari şi mai vestiţi lăutari ai ţării din toate timpurile, a carui muza a fost Zaraza si de a carui existenta, eu,ca exponent al generatiei de dupa ‘90, am aflat din “De ce iubim femeile” a lui Cartarescu,unde e mult denigrat si prezentat in maniera samavolnica, nu neaparat reala.

In timpul antractelor,Tudor Gheorghe a fost o minunatie.Din nefericire,fizionomia blajina,zambetul cu strungareata, sprancenele stufoase,prezenta acestui om,atmosfera spectacolului,sunt greu de surprins intr-un scris novice.Eu ma voi rezuma doar la reproducerea ideii principale a acestui concert.

Melodiile lui Zavaidoc au fost un pretext de care Tudor Gheorghe s-a folosit cu multa iscusinta si talent. Cu rafinament subtil, specific oamenilor care au trait istoria grea ,ne-a vorbit(generatiei tinere) despre perioada comunista.

A facut succint invocarea marilor valori ale perioadei interbelice(Petrescu,Stendhal etc),prin ale caror opere am reusit sa intelegem etosul generatiilor trecute,dramele experientei razboiului si problemele de fond ale realitatii fiintei umane.

Tudor Gheorghe s-a folosit de aceasta introducere ca sa treaca mai apoi,in maniera naturala, la grefarea perioadei celei mai meschine si dureroase pe care romanii au cunoscut-o si ,anume, perioada aservita ideologiei comuniste.Un destin tragic ,rezultat al unui sistem totalitar despotic,in care libertatea si individualitatea erau cu desavarsire suprimate.

Tudor Gheorghe s-a adresat preponderent noii generatii.A povestit intr-o gluma aleasa,subtila despre cuvintele cheie ce au caracterizat Obsedantul Deceniu:”reperista-RPR”, “cartela”.A rascolit suflete si amintiri dureroase,insa si-a atins scopul in totalitate:a prezentat fidel realitatea,in maniera veridica si s-a facut inteles pana si de cei care n-au trait acele timpuri. Pe mine personal,m-a emotionat profund si mi-a accentuat pasiunea pentru istoria trecutului care e cu desavarsire anacronica societatii de astazi,o societate sufocata de platitudini empirice si pierduta in obsesia evolutiei tehnologice.Prin maiestria artistului am reusit sa inteleg drama unei generatii de care sunt straina la nivelul trairilor,dar cu care ,insa, sunt solidara prin respectul tacit pe care i-l port.

Aceasta initiativa de informare va continua in concertul de pe 23 decembrie,intitulat”Degeaba…?”,iar subiectul principal va fi Romania postcomunista.

Va indem cu toata convingerea sa nu-l ratati !! Aceasta provocare inseamna ca alegem sa traim modernitatea timpului prin pastrarea echilibrului intre cluburi,party-uri si evenimente culturale. E instigare la cunoasterea unor realitati de care nu putem ramane straini daca vrem sa construim o societate civilizata,la care Lovinescu a indemnat atat de mult in perioada interbelica si anume acea societate care imita modelul Apusului,modelul occidental.