Alexandrina-printre flori

Libertatea

E suprema aspiratie a oricaruia dintre noi, iar o viata fara elementul fundamental

devine una himerica,nepalpabila. Cu totii suntem in goana fericirii si a implinirii,dar de multe ori in acest maraton ne sufocam, ne pierdem pe parcurs si asta se intampla pentru ca uitam de noi insine , de ceea ce ne dorim cu adevarat de la ceea ce ne apartine atat de intrinsec , intim , absolut: de la propria viata. Cand pierdem amprenta a ceea ce suntem si ignoram ceea ce ne face sa vibram in favoarea a ceea ce ar fi bine sa facem,ne anulam libertatea si devenim infractorii propriei fericiri.

Cei fericiti sunt cei cu inteligenta emotionala ,care nu-si ignora ratiunea sufletului.

Ei cunosc fericirea,fara sa constientizeze aspectul asta. O fac simplu, firesc.Si asta pentru ca traiesc fara teama , isi urmeaza instinctele , iar nu aspiratiile. Se bucura de ceea ce sunt si nu de ceea ce ar putea deveni.

Intotdeauna avem doua posibilitati : sa fim liberi sau nu! Suntem stapanii supremi ai propriei vieti…

Radio Guerrilla Romania

“Asta la revista mesei ,nene!” e emisiunea cea mai buna de la Guerrilla.

Temele pe care le lanseaza Liviu Mihaiu sunt fascinante. Desi are educatie profesionala impresionanta si ceva titluri onorifice (Guvernator al Rezervatiei Delta Dunarii,Fondator si Director editorial al Radio Guerrilla etc) ,Mihaiu isi pastreaza naturaletea si reuseste de fiecare data sa se mentina la nivelul ascultatorului. Are pareri zdravene, cu argumente pertinente,verticale si impunatoare! Subiectele pe care le abordeaza ,intotdeauna sunt in concordanta cu realitatea societatii. Iti deschide ochii si ti ascute auzul,prezentand si comentand pe sleau nemultumirile cetatenilor. E un militant anticomunist si cu desavarsire impotriva guvernarii actuale!

Prin emisiunea lui triaza net ascultatorii Guerrilla, pastrandu i doar pe cei destoinici, cu intelect rafinat.Pute de originalitate si profunzime si asta pt ca face diferenta dintre demnitatea morala si compromis.

Radio Guerrilla are cei mai buni jurnalisti de radio,cu idei extreme de originale,care indeamna la optimism, perspective libere,iesirea din turma tocmai prin increderea de sine!!!

E o miscare de rezistenta fascinanta, indispensabila pentru o tara care trebuie sa devina europeana si pe plan practic!! Emisiuni foarte bune,muzica fara cusur,recomandari de evenimente culturale dintre cele mai misto , promovarea adevaratelor principii si valori pe care ar trebui sa le aiba orice cetatean normal la cap!!!

Radio Guerrilla e UNIC!!

Yeeeeeaaah!!!! LA MULTI ANI RADIO GUERRILLA si Mintilor Deschise!!!!!!!!!!

Asculta! Gandeste si da mai departe!

Atat!

Defecte

Incapatanarea

In viata trebuie sa te feresti de cateva tipologii de oameni ca:taranii,zgarcitii,libidinosii etc.…, si incapatanatii.

Incapatanarea e un defect de a dreptul scabros si de multe ori izvoraste din prostie crasa .

In general e specifica celor care nu sunt obisnuiti sa “piarda” pentru ca ei,amaratii, pana la un anumit punct au trait inconjurati de oameni si mai ignari decat ei,iar acum cand dau cu nasu’ de societatea aleasa,o fac pe grozavii, caci ei sunt aia cu principii,cu mult orgoliu si prea multa stima de sine ca sa admita ca exista un dialog atunci cand doua/mai multe persoane vorbesc sau ca exista pareri diferite de ale lor.

Cu totii avem o doza de incapatanare,dar cu masura,in limita bunului simt.Nu ne permitem sa atingem confortul celorlalti doar pentru ca suntem prea egocentristi si incapabili sa acceptam niste fapte ca atare.

Dar asta e! Traiesc intr-o societate mult prea pestrita si e imposibil sa -ntalnesc oameni numai pe gustul meu! Sunt toleranta cu ideea asta,insa departe de a ma complace.

Care e calea de a comunica cu oamenii pentru care cuvantul celuilalt e inexistent?

Concertul Tudor Gheorghe

S-a intamplat la Sala Palatului,pe Victoriei,aproape de Odeon si de alte spatii destinate actiunilor culturale.

A fost mai mult decat un concert de muzica live.A fost o surpriza pentru toti spectatorii. Tudor Gheorghe ne-a pregatit un moment profund, mai mult pentru reflectia interioara.

A cantat melodiile lui Zavaidoc,unul dintre cei mai mari şi mai vestiţi lăutari ai ţării din toate timpurile, a carui muza a fost Zaraza si de a carui existenta, eu,ca exponent al generatiei de dupa ‘90, am aflat din “De ce iubim femeile” a lui Cartarescu,unde e mult denigrat si prezentat in maniera samavolnica, nu neaparat reala.

In timpul antractelor,Tudor Gheorghe a fost o minunatie.Din nefericire,fizionomia blajina,zambetul cu strungareata, sprancenele stufoase,prezenta acestui om,atmosfera spectacolului,sunt greu de surprins intr-un scris novice.Eu ma voi rezuma doar la reproducerea ideii principale a acestui concert.

Melodiile lui Zavaidoc au fost un pretext de care Tudor Gheorghe s-a folosit cu multa iscusinta si talent. Cu rafinament subtil, specific oamenilor care au trait istoria grea ,ne-a vorbit(generatiei tinere) despre perioada comunista.

A facut succint invocarea marilor valori ale perioadei interbelice(Petrescu,Stendhal etc),prin ale caror opere am reusit sa intelegem etosul generatiilor trecute,dramele experientei razboiului si problemele de fond ale realitatii fiintei umane.

Tudor Gheorghe s-a folosit de aceasta introducere ca sa treaca mai apoi,in maniera naturala, la grefarea perioadei celei mai meschine si dureroase pe care romanii au cunoscut-o si ,anume, perioada aservita ideologiei comuniste.Un destin tragic ,rezultat al unui sistem totalitar despotic,in care libertatea si individualitatea erau cu desavarsire suprimate.

Tudor Gheorghe s-a adresat preponderent noii generatii.A povestit intr-o gluma aleasa,subtila despre cuvintele cheie ce au caracterizat Obsedantul Deceniu:”reperista-RPR”, “cartela”.A rascolit suflete si amintiri dureroase,insa si-a atins scopul in totalitate:a prezentat fidel realitatea,in maniera veridica si s-a facut inteles pana si de cei care n-au trait acele timpuri. Pe mine personal,m-a emotionat profund si mi-a accentuat pasiunea pentru istoria trecutului care e cu desavarsire anacronica societatii de astazi,o societate sufocata de platitudini empirice si pierduta in obsesia evolutiei tehnologice.Prin maiestria artistului am reusit sa inteleg drama unei generatii de care sunt straina la nivelul trairilor,dar cu care ,insa, sunt solidara prin respectul tacit pe care i-l port.

Aceasta initiativa de informare va continua in concertul de pe 23 decembrie,intitulat”Degeaba…?”,iar subiectul principal va fi Romania postcomunista.

Va indem cu toata convingerea sa nu-l ratati !! Aceasta provocare inseamna ca alegem sa traim modernitatea timpului prin pastrarea echilibrului intre cluburi,party-uri si evenimente culturale. E instigare la cunoasterea unor realitati de care nu putem ramane straini daca vrem sa construim o societate civilizata,la care Lovinescu a indemnat atat de mult in perioada interbelica si anume acea societate care imita modelul Apusului,modelul occidental.

Recenzie

intrebarea principala e despre ce ar trebui sa se scrie intr un blog,atat cat sa nu fie nici plictisitor,dar nici formal,rigid,fortat?

cred ca cel mai important e sa se vorbeasca cu sinceritate! indiferent de subiect(o parere puerila sau un ceva laborios),intotdeauna trebuie sa se pastreze simtul realist,simplu si relaxat al gandirii.

fiecare are stilul lui de a-si expune ideile si de multe ori asta depinde de starea de spirit si de tema abordata. cateodata ne putem exprima academic,conservator,selectiv,alteori surprinzator de colocvial si pe gustul tututor.

o recenzie a ceea ce ar putea sa contina un blog e importanta.cu totii suntem influentati de un anume autor,personaj,personalitate,whatever si asta se simte si n felul nostru de a fi.nu ne periclitam caracterul,ci ne imbunatatim sau nu personalitatea. si "blogul" poate deveni un exemplu si o influenta pt cititori. tocmai de asta,el devine o responsabilitate!!

un blogger are,intr un mod tacit ce i drept,o responsabilitate. scrisul lui poate deveni dependenta si poate schimba perspective(vezi bucurenci si n general fac referire la blog urile mult accesate)si tocmai de aceea un blogger nu poate scrie despre orice.atata timp cat totul e public nu mai e o chestiune intima,ci se impartasesc pareri,situatii,intamplari personale care pot influenta pozitiv sau nu. aici ma adresez unui anumit "public". consider ca recrutarea cititorilor,o face insusi scrisul. unii prefera "caterinca" ,altii prefera stilul ingrijit,simplu si pretios,cu esenta.

ca idee,eu am ales ca scrisul meu sa indemne la buna dispozitie,ganduri pozitive si sa pastreaz echilibrul intre subiectele amuzante,relaxante,din viata cotidiana si cele serioase,desprinse dintr un fapt concret.

va fi un blog sincer,fara prejudecati si rigiditate intelectuala,dar mai ales un blog in care ideile vor fi solide, logic si coerent exprimate.

cogito ergo sum!